Biroul unde totul e posibil… și nimic nu e clar

Într-o dimineață de luni, la Primăria Padina Nouă, liniștea era spartă de sunetul unei ștampile.

„Aprob tot!”, răsuna vocea mică, dar hotărâtă, a doamnei Secretar General.

Pe biroul ei, hârtiile se mișcau singure, de parcă ar fi fugit de responsabilitate.

Roba de avocat îi cădea până la podea, semn că visul de barou nu murise, doar se prelungise.

Pe cana ei scria „din întâmplare”, dar nimeni nu mai credea că era o glumă.

În colțul biroului, un dosar uriaș trona ca un monument al birocrației.

„Proces cu Statul – Greutate 200 kg”, scria pe el, cu litere cât palma.

Biroul scârțâia sub greutatea dosarului, iar Secretara îl privea ca pe un dragon adormit.

„Dacă nu-l deschid, poate nu mă mănâncă”, șopti ea.

În acel moment, ușa se deschise și intră Contabila.

Purta o geantă mare, plină de monede care se evaporau în fum.

„Ediția premium”, scria pe geantă, cu sclipici.

„Am făcut bilanțul, dar s-au pierdut niște cifre… în aer”, spuse ea zâmbind.

„În aer?”, întrebă Secretara.

„Da, exact între venituri și cheltuieli. Un spațiu fiscal liber.”

Secretara ridică ștampila: „Aprob tot!”

În acel moment, intră și prietenul „tehnic”.

Ochelari de soare, laptop, tricou cu mesajul „Carduri – doar pentru fidelitate”.

„Am o soluție digitală pentru problema voastră”, spuse el.

„Digitală?”, întrebă Contabila.

„Da, se numește ‘Loading… scheme’.”

Secretara îl privi suspicioasă.

„Sună legal?”, întrebă ea.

„Depinde cine întreabă”, răspunse el, tastând rapid.

Pe ecran apăru un grafic care urca și cobora ca o montă rusă.

„Asta e evoluția bugetului?”, întreabă Contabila.

„Nu, e starea mea de spirit”, spuse el.

Secretara își puse ochelarii pe vârful nasului.

„Eu doar semnez, nu citesc”, zise ea, ridicând ștampila.

„Aprob tot!”

În acel moment, dosarul uriaș se clatină.

Din el ieșiră bancnote desenate comic, cu aripi.

„Zboară banii!”, strigă Contabila.

„Nu, se redistribuie”, corectă Secretara.

„Redistribuie către cine?”, întrebă prietenul cu laptopul.

„Către destin”, spuse ea solemn.

Biroul trosni, iar dosarul se prăbuși pe podea.

Din el ieși un nor de praf și o foaie pe care scria: „Termen: ieri”.

„Ah, deci am întârziat doar o zi”, zise Secretara optimistă.

„O zi fiscală sau o zi reală?”, întrebă Contabila.

„Depinde de interpretare”, spuse ea și ștampilă din nou.

„Aprob tot!”

Prietenul cu laptopul râse: „Ești mai rapidă decât un algoritm.”

„Sunt algoritmul administrației”, spuse ea mândră.

„Un sistem care funcționează chiar și când nu funcționează.”

Contabila ridică geanta și zise: „Hai să mergem la cafenea, poate acolo se clarifică bugetul.”

„Aprob tot!”, răspunse Secretara.

Dosarul uriaș rămase pe podea, ca un monument al absurdului.

Pe copertă, cineva scrisese cu pixul: „Final provizoriu”.

Și astfel, la Primăria Padina Nouă, totul rămase clar: nimic nu era clar, dar totul era aprobat.